Capitolul 2

Frica se naste din necunoscut, neputinta si temerile la fel. Am decis sa ma confrunt cu el, sa gasesc raspuns la intrebarile care m-au propulsat intr-un univers paralel, unul care nu-ti ofera posibilitatea de a fugi atunci cand simti ca numai poti.
Am ales sa traiesc doar pentru ca trupul se incapataneaza sa nu moara. Am refuzat sa ma declar invins si astfel am pasit in necunoscut. Am plecat in cautarea greselilor, erorilor care m-au condus aici, am retrait de mii de ori clipa in care am privit-o prima oara, cand timpul a inghetat si lumea a disparut, cand am simtit atingerea lui Dumnezeu, am retrait-o de mii de ori dar timpul nu a mai inghetat, nici lumea nu a mai disparut, iar pe Dumnezeu l-a luat cu ea atunci cand a plecat...
Si am ajuns din nou la fel de vulnerabil si ingrozit ca inainte, mainile imi tremura de indignare iar furia clocoteste in mine ca un cazan cu smoala incinsa.
Am esuat...m-am pierdut in propriile ganduri, m-am ratacit in infinitatea de idei contradictorii de care ma agat cu disperarea unui innecat de trupul salvatorului. Am devenit prizonierul propriei mele minti iar in celula asta intunecata si stramta in care am ajuns, doar iluzia plapanda a dragostei pe care Anna mi-a oferit-o cu multi ani in urma, mai mocneste in interiorul meu oferindu-mi o raza de lumina in bezna monstruoasa care asteapta sa ma inghita.
Ma asez in fotoliul maro si vechi din fata semineului cufundat intr-o stare de tristete si deznadejde absoluta. Daca ar mai fi existat putina viata in ochii mei atunci asi fi plans in hohote; dar asa ma pierd in golul din fata ochilor amintindu-mi de cea mai frumoasa parte a existentei mele...de altfel singura in care am trait cu adevarat.

Numele meu e Patric Vaslov si am fost profesor de literatura.
M-am nascut cu pasiunea pentru literatura, era portita mea de evadare din cotidianul apasator in care ma zbateam in fiecare zi. Din fiecare carte sorbeam magia altei lumi, una diferita de cea in care traiam, o lume in care eram inzestrat cu calitati uimitoare si care imi oferea perspectiva unui nou inceput, unei alte vieti. Petreceam ore bune ingropat in maldarul de lecturi care patronau dezordinea aproape permanenta din camera mea, atragand asupra-mi furia tatei, in ochii caruia nu de putine ori am vazut dezamagire atunci cand ma privea. Si-ar fi dorit altceva pentru mine.
La inceput mi-a fost greu, apoi am invatat sa traiesc cu ideea ca nu sunt fiul pe care l-ar fi dorit. Nu ai cum sa te lupti cu tine insati, nu ai cum sa schimbi esenta care te pune in miscare zilnic, poti doar sa te minti, iar eu nu aveam de gand sa imi reneg propriul eu.